„Negunul” de Savatie Baștovoi este un roman inspirat din viața Sfântului Simeon cel Nebun pentru Hristos din Edessa. Lucrarea începe cu prima zi a Sfântului Simeon în cetatea Emesa, Siria, după 30 de ani de sihăstrie în pustii.

Simeon, numit Nebunul de cerșetori, circari și prostituate ca urmare a comportamentului său, îndeplinește voia Domnului în rândul oamenilor, ajutându-i să se izbăvească de cel rău, să se însănătoșească și să-i întoarcă pe drumul unei vieți plăcute lui Dumnezeu.

Citește un fragment din romanul „Nebunul”

De ce Simeon se comportă mereu ca un Nebun și de ce nu dorește ca oamenii să știe că el este un călugăr veți afla pe parcursul lecturii.

Cartea se citește dintr-o răsuflare, îndeplinindu-și scopul descris de autor în epilogul cărții și anume „rescriind viața Sfântului Simeon cel Nebun pentru Hristos într-un mod care să-i acapareze pe contemporanii noștri.”

Acordăm 5 din 5 stele datorită mesajului transmis și a calităților autentice unui roman.

Cartea a fost premiată de Consiliul Europei la Salonul Internațional de Carte de la Chișinău.

Vezi cărțile autorului Savatie Baștovoi!

Citate din Carte:

„Împăratul este mintea, iar supușii sunt simțurile omului. Fericit este omul a cărui minte stăpânește peste simțurile sale și le face să lucreze numai ceea ce este bine și folositor. Cu adevărat un astfel de om este mai fericit decât un împărat care domnește peste lumea întreagă, dar peste simțurile sale nu este stăpân!”

„- De ce nu ceri de la Dumnezeul tău să mă tămăduiască, așa cum l-ai tămăduit pe copilul acela?
– Nu trebuie să cerem de la Dumnezeu ceea ce putem face noi ca oameni – răspunse pe neașteptate Nebunul. Oare crezi că Dumnezeu singur n-ar dori să-i tămăduiască pe toți oamenii din lume? Dar Lui îi este mai plăcut când om pe om se ajută, pentru că așa se înmulțește în lume dragostea.”

„Câtă osteneală făcuse acest Anastasie, pentru ce? Ca să afle o minciună! Așa este omul, se ostenește pentru lucruri care nu-i trebuiesc la nimic. Ce obositoare îi părea viața în cetate și ce frumoasă și plină de lumină în chilia lui sărmană din pustie. Oare oamenii au fost făcuți ca să trăiască în pustietăți? Nu. Oamenii au fost făcuți să trăiască în dragoste și acolo unde este dragoste, acolo trage omul. Dar în pustie era dragoste.”

„Pentru un călugăr nu e bine să-l iubească oamenii…
– De ce?
– Pentru că oamenii mai întâi te iubesc, pe urmă te fac sfânt?
– Și nu e bine să fii sfânt?
– E bine să fii sfânt, dar să te facă Dumnezeu, nu oamenii.”

„Cea mai mare minune, Caliopi, este dragostea.”

Adăugat de Ion Bargan. Urmează-l pe facebook / twitter