„Nimeni n-ar trebui să rămână singur când îmbătrânește.”

Un bătrân pescar pe nume Santiago are ghinionul de a nu mai prinde pești timp de optzeci și patru de zile. Puștiul care îl însoțea mereu și căruia bătrânul îi împărtășea propria experiență este nevoit să se mute la o altă barcă. Bătrânul nu pare a fi resemnat, spunându-i puștiului că „optzeci și cinci e-un număr cu noroc” și pornește în larg, mult mai departe decât mergea de obicei.

Ziua a optzeci și cincea îi aduce o întâlnire cu un pește puternic care dorește să supraviețuiască poate la fel de mult precum dorește bătrânul Santiago să nu se mai întoarcă cu barca goală la mal.

Lupta bătrânului cu marlinul prins se transformă într-o luptă cu propriul destin, unde este loc de deznădejde, întrebându-se – „poate că n-ar fi trebuit să mă fac pescar”, de regret, spunându-și în repetate rânduri – „aș fi vrut să fie și puștiul cu mine”, de tristețe, amintindu-și de ziua în care a prins un marlin dintr-o pereche – „masculul sărea sus de tot în aer, chiar lângă barcă, vrând să vadă unde e femela”.

Citește un fragment din ”Bătrînul și Marea”.

Bătrânul îi vorbește peștelui, pradei sale, cu o doză de respect și admirație, numindu-l chiar frate. „Măi pește, măi, tu oricum o să trebuiască să mori. Chiar trebuie să mă ucizi și pe mine.”

Inedită este discuția bătrânului cu propriul său corp, care începe sa-i cedeze: Trageți, mâini! Țineți-vă bine, picioare! Rezistă, capule!

Un roman despre destin, eroism și izbândă.

Vezi mai multe cărți ale autorului Ernest Hemingway.

„Bătrînul și Marea”, apărut în anul 1952 este romanul care l-a dus pe culmea gloriei pe autorul Ernest Hemingway, obținând Premiului Pulitzer (1953) și Premiul Nobel pentru Literatură (1954).

Romanul a fost ecranizat în anul 1954 în regia John Struges și în 1990 în regia lui Jud Taylor. În 1999, filmul de desene animate ”The Old Man and The Sea” în regia lui Aleksandr Petrov a obținut Premiul Oscar pentru cel mai bun film de desene animat.

Citate din carte:

„Majoritatea oamenilor n-au nici un pic de milă față de țestoase, pentru că inima unei țestoase mai bate încă multe ore după ce făptura a fost tăiată și măcelărită.

Dar bătrânul se gândea: „Și eu am o inimă din asta, iar mâinile și picioarele sunt la fel ca ale lor”.”

„Pe mare se credea că e o virtute să nu vorbești decât dacă e nevoie.”

„La un bărbat durerea nu contează.”

– Recenzie de Ion Bargan. Urmează-l pe goodreads / twitter!