Cum să scrii o carte de Premiul Nobel? Vezi 15 cărți care au cucerit Academia Suedeză

lectura

Premiul Nobel pentru Literatură este acordat anual la 10 decembrie unui autor pentru întreaga sa operă. Academia Suedeză obișnuiește să menționează în motivație tema lucrărilor care a impresionat juriul, iar uneori chiar și titlul acestora. În continuare, vă prezentăm 15 de cărți care au impresionat juriul Nobel.


1. „Bătrânul și marea” de Ernest Hemingway

 Bătrînul și Marea [Copertă moale]

Un bătrân pescar pe nume Santiago are ghinionul de a nu mai prinde pești timp de optzeci și patru de zile. Bătrânul nu pare a fi resemnat, și pornește în larg și a optzeci și cincea zi îi aduce o întâlnire cu un pește puternic care dorește să supraviețuiască poate la fel de mult precum dorește bătrânul Santiago să nu se mai întoarcă cu barca goală la mal. Lupta bătrânului cu marlinul prins se transformă într-o luptă cu propriul destin.

Premiul Nobel pentru Literatură 1953

Motivația juriului Nobel:  Pentru măiestria artei narative, foarte recent demonstrată în „Bătrânul și marea” și pentru influența pe care a exercitat-o asupra stilului contemporan.


2. „Eseu despre orbire” de José Saramago

 Eseu despre Orbire (Top 10+) [Carte de Buzunar]

Eseu despre orbire este un roman cutremurător, o mărturie a neîncrederii autorului în societatea contemporană, incapabilă să-și gestioneze și să-și rezolve crizele. Într-un oraș anonim, populat de personaje fără nume, izbucnește o boală îngrozitoare ce provoacă orbirea. Fără o cauză aparentă, în afară de cea morală, oamenii își pierd, unul câte unul, vederea și barbaria se dezlănțuie.

Premiul Nobel pentru Literatură 1998

Motivația juriului Nobel: Prin parabolele sale susținute de imaginație, compasiune și ironie, ne dă posibilitatea continuă sa înțelegem o realitate iluzorie.


3. „Străinul” și „Ciuma” de Albert Camus

Străinul. Ciuma. Căderea. Exilul și Împărăția

Străinul descrie o crimă şi goliciunea omului în faţa unei situaţii absurde. Ciuma – o parabolă perfectă, complexă, a solidarătăţii umane în faţa nenorocirii. Căderea – un monolog absurd al unui individ care trăieşte fără speranţă. Exilul şi împărăţia – un univers în care graniţa dintre ficţiune şi realitate nu e vizibilă, ceea ce face cu atât mai atrăgătoare lectura…

Premiul Nobel pentru Literatură 1957

Motivația juriului Nobel: Pentru importanta lui creație literară care, cu o lucidă stăruință, aruncă o lumină asupra problemelor conștiinței umane din vremea noastră.


4. „Împăratul muștelor” de William Golding

Împăratul Muștelor

Un grup de copii scapă cu viața din catastrofa prăbușirii unui avion și încearcă să supraviețuiască pe o insulă pustie din mijlocul Pacificului. Însă ceea ce ar putea fi aventura vieții lor, o nouă robinsoniadă departe de adulți și de regulile acestora, se transformă într-un coșmar ucigător de vise: ura ia locul inocenței și crima se înstăpânește peste o lume care-și rătăcește busola.

Premiul Nobel pentru Literatură 1983

Motivația juriului Nobel: Pentru romanele sale care, cu perspicacitatea unei arte narative realiste dar purtând și amprenta diversității și universalității mitului, iluminează condiția umană din lumea de azi.”


5. „Dragostea în vremea holerei” de Gabriel García Márquez

Dragostea în Vremea Holerei. Ediţia 2014

În tinereţe, Florentino Ariza şi Fermina Daza trăiseră o pasionantă poveste de dragoste. Numai că viaţa îţi rezervă uneori surprize… La început, când Florentino află că Fermina se va căsători cu un doctor bogat, simte că viaţa lui s-a sfârşit. Deşi îşi găseşte echilibrul, bucurându-se de succes în afaceri şi nu numai… (cele 622 de relaţii amoroase ar putea confirma acest lucru), dragostea lui pentru Fermina rămâne la fel de puternică. Aşa că, după 50 de ani, 9 luni şi 4 zile de despărţire, Florentino îşi reînnoieşte declaraţia de dragoste în faţa femeii visurilor lui. I se va mai oferi, oare, şansa unui nou început?

Premiul Nobel pentru Literatură 1982

Motivația juriului Nobel: Pentru roman și proză scurtă, în care fantasticul și realul sunt combinate într-o lume liniștită de bogată imaginație, reflectând viața și conflictele unui continent.


6. „Șoareci și oameni” de John Steinbeck

Șoareci și Oameni

Personajele centrale sunt doi lucrători sezonieri, George Milton, un tânăr inteligent și inimos, și Lennie Small, un uriaș naiv, cu o forță incontrolabilă și o întârziere mentală ce îl face să semene cu un copil mare. Cei doi bărbați, a căror înduioșătoare relație de prietenie ajunge să semene a dependență, se angajează ca lucrători la o fermă. Ei au un vis, un ideal, să strângă bani pentru a-și cumpăra un loc al lor, unde să trăiască „din belșugu’ pământului”.

Premiul Nobel pentru Literatură 1962

Motivația juriului Nobel: Pentru scrierile sale realiste și imaginative, îmbinând un umor afectuos cu o observație socială ascuțită.


 7. „Siddhartha” de Hermann Hesse

Siddhartha. Călătoria spre Soare-Răsare

Profesiune de credinţă individualistă, respingere a fiecărei doctrine, blamare a lumii guvernate de bani şi de putere, elogiu al vieţii contemplative şi al peisajului unei Indii recreate cu măiestrie, Siddhartha este, în esenţă, un roman iniţiatic, devenit, de-a lungul timpului, text „sacru”.

Premiul Nobel pentru Literatură 1946

Motivația juriului Nobel: Pentru inspiratele sale scrieri care, crescând în îndrăzneală și putere de pătrundere, exemplifică idealuri umanitare clasice și înalte calități ale stilului.


8. „Doctor Jivago” de Boris Pasternak

Doctor Jivago (Top 10+) [Carte de Buzunar]

Publicat pentru prima dată în Italia, în 1957, în plină criză mondială, romanul Doctor Jivago e povestea vieții și a iubirilor unui medic în perioada Revoluției ruse. Părăsind Moscova pentru liniștea Munților Urali, unde speră să-și pună familia la adăpost, Jivago se trezește în plin conflict între albi și roșii. Dragostea lui pentru frumoasa și tandra Lara se consumă pe fundalul cruzimii și al talazurilor revoluției, o reprezentare surprinzătoare a unor vremuri memorabile.

Premiul Nobel pentru Literatură 1958

Motivația juriului Nobel: Pentru deosebită măiestrie atinsă în poezia lirică actuală, precum și în domeniul marilor tradiții epice ruse.


9. „Casa Buddenbrook” de Thomas Mann

Nobel. Vol. 25. Casa Buddenbrook. Vol. 1

În Casa Buddenbrook, cel mai adesea se moare pe neaşteptate, dar doliul şi ceremonialul de familie cu care sînt conduşi morţii la groapă fac parte din soliditatea acestei case. Sînt un prilej de etalare a bogăţiei, ca şi nunţile sau ca şi inaugurarea unui nou imobil în care familia urmează să trăiască. Iar onoarea familiei trebuie apărată cu dinţii, chiar şi împotriva acelor membri ai ei care nu văd în această onoare scopul vieţii lor. Asta fiindcă, într-o familie de negustori de vază, onoarea e caertificatul afacerilor încheiate printr-o strîngere de mînă.

Premiul Nobel pentru Literatură 1929

Motivația juriului Nobel: În principal pentru marele roman „Casa Buddenbrook”, care de-a lungul anilor a fost întâmpinat cu o constant sporită apreciere ca o operă clasică a literaturii contemporane.


10. „Darul lui Humboldt” de Saul Bellow

Nobel. Vol. 17. Darul lui Humboldt. Vol. 1

Romanul Darul lui Humboldt este portretul unui artist, Charlie Citrine, un scriitor de succes, determinat de moartea prietenului său, Humboldt, să reflecteze asupra puţinelor sale talente. Romanul oferă o relatare mai curând saisodică, decât secvenţială, a suferinţelor lui Citrine: el este nu numai sclavul unui gangster din Chicago, ci este şi distrus de un divorţ şi, în final, mai este părăsit.

Şi totuşi, datorită admiraţiei lui Citrine pentru Humboldt, romanul devine o lungă lamentaţie pentru oamenii aninaţi de sentimente, dar distruşi de crezul lăcomiei şi al măririi, alimentat de tetosteron, caracteristic pentru societatea americană.

Premiul Nobel pentru Literatură 1976

Motivația juriului Nobel: Pentru înțelegerea umană și analiza subtilă a culturii contemporane care sunt îmbinate în opera sa.


11. „Quo Vadis” de Henryk Sienkiewicz

Quo Vadis

Romanul Quo Vadis descrie povestea de dragoste dintre Ligia și Vinicius, ce se desfășoară pe fundalul istoric al domniei sângeroase a lui Nero. În vreme ce puterea militară și politică a Romei se afirmă prin violență, desfrâu și opulență, puterea spirituală se vădeşte în smerenie, în bunătate şi, mai presus de orice, în dragoste curată.

Premiul Nobel pentru Literatură 1905

Motivația juriului Nobel: Pentru meritele sale excepționale ca scriitor epic.


12. „Dragă viață” de Alice Munro

Dragă Viață

Protagonistele cărţii lui Alice Munro, Dragă viaţă, sunt femei, locuitoare ale câte unui orăşel canadian de provincie. Acţiunea se petrece de multe ori – sau începe să se petreacă, pentru că de ea se întinde pe mulţi ani – în timpul războiului ori la scurt timp după.

Premiul Nobel pentru Literatură 2013

Motivația juriului Nobel: Maestră a nuvelei contemporane


13. „Astăzi mai bine nu m-aş fi întâlnit cu mine însămi” de Herta Müller

 Astăzi mai bine nu m-aş fi întâlnit cu mine însămi [Carte Electronică]

În nebunia totalitarismului, o tânără nu vrea să renunţe la fericire. Un roman de o mare putere de evocare, de o forţă aspră a cuvintelor ce se transformă în poezie şi frumuseţe, unul dintre cele mai importante ale autoarei germane născută în România. Prin acest roman, Herta Müller ne oferă o explorare magistrală şi emoţionantă a felului în care dictatura ajunge să pună stăpânire pe întreg sufletul omului.

Premiul Nobel pentru Literatură 2009

Motivația juriului Nobel: Pentru că descrie cu lirismul ei concentrat şi proza plină de sinceritate universul celor deposedaţi.


14. „Sărbătoarea țapului” de Mario Vargas Llosa

Sărbătoarea Ţapului

Sărbătoarea Ţapului se înscrie în categoria aşa-numitelor „romane ale dictatorului“, construite în jurul unor figuri de tirani reali sau imaginari – categorie literară la a cărei apariţie a contribuit realitatea politică din ţările sud-americane în secolul XX. Este o poveste despre viaţa dictatorului dominican Rafael Trujillo (poreclit „Ţapul“ de poporul asuprit), personaj care s-a menţinut la putere vreme de 31 de ani, sfârşind asasinat de un grup de conspiratori.

Premiul Nobel pentru Literatură 2010

Motivația juriului Nobel: Pentru cartografierea structurilor puterii și imaginile sale tranșante ale rezistenței, revoltei și înfrîngerii individului”


15. „Istanbul” de Orhan Pamuk

Istanbul

Istanbul împleteşte într-o manieră originală două poveşti la fel de sinuoase şi de cuceritoare: cea a primei jumătăţi din viaţa scriitorului şi cea a oraşului în care s-a născut şi pe care îl cunoaşte mai bine ca nimeni altul. În vastele apartamente ale familiei Pamuk, înţesate de urmele unei bunăstări în declin, se fac simţite aceeaşi încleştare între vechi şi nou, aceeaşi melancolie şi aceeaşi criză identitară ca şi pe străzile Istanbulului, odinioară capitala puternicului Imperiu Otoman, unde vestigiile unei glorii de mult apuse cedează încet-încet locul imenselor clădiri de locuinţe şi centre comerciale.

Premiul Nobel pentru Literatură 2006

Motivația juriului Nobel: Pentru descrierea sufletului melancolic al orașului lui natal și a simbolurilor de contrast și sinteză culturală pe care acest oraș le înmănunchează.

Reclame

Un gând despre &8222;Cum să scrii o carte de Premiul Nobel? Vezi 15 cărți care au cucerit Academia Suedeză&8221;

Comentarii

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s