Romanul „În umbra pașilor tăi” de Vitali Cipileaga. Recenzie și Citate

in-umbra-pasilor-tai-de-vitali-cipileaga-fotografie

În continuare sunt în perioada în care vreau să citesc despre drame. Încă nu mi-am terminat procesul de suferință în care sunt, dar parcă am exagerat, citind câteva cărți, consecutiv, cu subiecte care se petrec în cel de al doilea război mondial, atunci când oamenii și-au dovedit, încă o dată, în istorie, primitivismul. Sunt la cea de a treia, dar pe care, momentan, am abandonat-o pentru că, sincer vă spun nu cred să existe o carte mai tristă ca cea a Svetlanei Aleksievici și anume Războiul nu are chip de femeie. .. voi reveni asupra ei, în curând!

Așa că m-am delectat cu „În umbra pașilor tăi” de Vitali Cipileaga, din dorința de a înțelege cum poți depăși o traumă survenită în urma unei pierderi omenești.

Ei bine, am ieșit dintr-un război ca să intru în altul, într-unul sufletesc, în care dragostea ia multe forme, începe cu inocența unei iubiri din tinerețe, care dictează că nimic rău nu se poate întâmpla, apoi răul își desfășoară aripile negre și iubirii i se alătură frica, mai târziu dragostea apare din nou, dar de data aceasta este respinsă din cauză că temerile și fricile fac echipă pentru a nimici iubirea. Ah! Dacă-ar știi tinerii cum să ocrotească și să ferească de rele iubirea, încă de la început de la primul fluturaș!

În umbra pașilor tăi este povestea lui Theodor, un tânăr cu inima zdrobită în urma unui accident în care Paula, iubita lui, piere.

Am citit destule povești de dragoste, cât să intuiesc anumite deznodăminte, însă în cartea de față, mi-a fost destul de greu, pentru că Cipileaga a reușit ca în cele 242 de pagini să-mi alunge gândurile, de la certitudine la incertitudine, de la natural la supranatural…și într-un final m-a făcut să mă las pradă hazardului adică să citesc fără să încerc să intuiesc și mai apoi am fost surprinsă de final.

Ce mi-a plăcut la această carte, este faptul că mi s-a părut a fi o carte contemporană, actuală, cu multe referințe la care am zâmbit a nostalgie, cum ar fi muzica dar mai ales locurile pe care obișnuiam să le frecventez pe vremea când locuim în București și care sunt menționate din abundentă, aici în carte. Nu știu cum se face dar în cele două seri în care am stat în compania cărții, citind-o, m-am simțit foarte apropiată și familiarizată cu personajele. Toate sunt bine conturate, și asupra tuturor planează misterul, în așa fel încât cititorul este îndemnat să nu rateze niciun detaliu care l-ar putea face să dezlege acțiunea plină de suspans în care scriitorul îl aruncă, fără milă pe Theodor.

L-am îndrăgit, compătimit și chiar încurajat pe Theodor și am găsit în el, multe asemănări cu câțiva apropiați de-ai mei, dar chiar și cu mine însămi, acum mulți ani.

Comandă cartea pe Libris.ro (Livrare Gratis) sau Elefant.ro (30% Reducere).

Cu siguranță, este un roman psihologic în care se analizează calea spre refacerea unui suflet zdrobit, și veți găsi de toate: călătorii, trenuri și avioane, dar mai ales fericire, bucurie, prietenie, moarte, tristețe, iubire, admirație, înțelegere, dorință.

Recomand  acest roman, acelora în care speranța nu moare niciodată, nici atunci când totul pare fără cale de întoarcere.

CITATE DIN ROMAN

„Trăiește cu intensitate trecutul. Și înțelege, gândindu-te la ea, că nu suferi după o femeie. Suferi după o amintire comună, după acel vis neîmplinit. Și atunci, oare o iubești cu adevărat sau iubești visul?”

„Atunci când nu pleci, dar nici nu vrei sa rămâi, provoci ambilor suferință.”

„Lumea nu e numai soare și zâmbet, frumusețea clipei pe care o trăim constă în diversitatea de care avem parte. Poți fi furioasă, zâmbitoare, enervată, poți fi orice vrei tu să fii. Nu vei fi mai puțin frumoasă și nici mai puțin fericită. Suntem oameni și acesta e cel mai mare dar…”

„Fericirea însăși e temporară, aproape că nu există. La ce bun atunci să nu te bucuri astăzi de ea?”

„Odată și odată istoria comună a doi oameni se va stinge. Și nu contează când, dar cum. Plecând pe ușa din față, vei lăsa în urmă zâmbetul celuilalt, sub care se va ascunde o durere imensă. Plecând ca un laș, vei trăi o victorie de moment. Dar, în scurt timp, regretele vor bate la ușa ta. Și numai atunci când nu pleci, dar nici nu vrei să rămâi, provoci ambilor suferință. Rănești un om, și chiar dacă celălalt se va răzbuna plecând, vei ști că rana voastră nu se va închide niciodată. Trăiește fericirea, Theodor. Luptă pentru o speranță comună.”

„Făcuse ceea ce nu reușea să facă în sufletul lui — ordine, pace, iubire. Și asta pentru că într-o zi își închise toate amintirile din trecut, cu rănile lui dureroase, într-un loc unde numai el avea acces.”

Comandă cartea pe Bestseller.md (Livrare Gratis în Moldova și Internațional)

„Uneori ai nevoie de doar un minut, un amărât de minut din viața ta ca să schimbi totul. Și atunci, folosește acest minut ca să explici unui om că-l iubești. Sau cel puțin că ești în stare să ții la el.”

„Îi plăceau femeile nu doar senzuale, ci și armonioase, grațioase, un pic timide, femeile-floare, cele care se deschideau lent și tremurând, cele ale căror manifestări nu-ți permiteai să le ratezi, pentru că de fiecare dată îți ofereau un deliciu vicios de apetisant. Așa era Paula… i-ar fi sorbit fiecare mișcare și i-ar fi prins cu buzele fiecare zâmbet sau rid de expresie, i-ar fi contemplat la nesfârșit mișcările dezinvolte și frivole, totuși atât de feminine și fine.”

„Doi oameni se întâlnesc, se cunosc, merg pe un drum ținându-se de mână și, din acel moment, acesta nu mai este un simplu drum. Devine un spațiu simbolic, o urmă lăsată în același timp, un loc de regăsire.”

„Afecțiunea este o nevoie primară. În această ecuație complicată şi duală, de cerere-ofertă, necunoscutele sunt cele care mențin echilibrul.”

„Am fost și eu secătuită de puteri. Am crezut că nu mai am nicio cale de ieșire. Plângeam, crezând că așa puteam arăta lumii întregi cât de tristă sunt. Dar mai târziu am înțeles că nu plângi pentru că ești trist. De multe ori lacrimile noastre nu au nimic în comun cu tristețea. Plângi pentru că te aștepți să fie mai frumoasă acea despărțire și mai frumoasă acea dragoste. Poate cea mai frumoasă dragoste.”

„Apropo, să știi că prezența ta e o terapie pentru sufletul meu. M-ai făcut să mă văd prin oglinda curată și cristalină a ochilor tăi și pentru prima dată, după mult timp, m-am acceptat.”

Ascultă online romanul „În umbra pașilor tăi”.

„Dacă am avea intenția să cunoaștem omul în adevărata lui lumină, ne-ar fi rușine să mințim, să fim falși sau ipocriți. Am lăsa deoparte argumentele convingătoare care să ne pună într-o situație superioară celuilalt. ”

„Oamenii au emoții pe care niciodată nu le vor transforma în stări, pentru că le este teamă de consecințe. Oamenii vor încerca să camufleze sentimente cărora nu le pot da de capăt. Teama este flagelul înfrângerii, sursa neîncrederii. Ajută-mă să nu mă mai tem. Ajută-mă să-ți spun totul. Simt că nu mai pot păstra atâtea secrete.”

„Poate era timpul să încerce să facă pace între trecut și prezent. Cum? Încă nu știa. Dar era convins că prezentul merită o șansă.”

„Mi-e dor de tine. Atât cât erai.”

Recenzie de www.unacarecitesteblog.wordpress.com

 

Anunțuri

Comentarii

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s