În cartea „Ikigai. Secrete japoneze pentru o viață lungă și fericită” de Hector Garcia și Francesc Mirallese găsim sfaturile de îmbunătățire a somnul din partea Asociației Japoneză pentru Sănătatea Sistemului Nervos. Acestea sunt următoarele:
Să nu desfășurăm activități care ne pot agita înainte de a dormi. Să nu ne uităm la televizor, să nu folosim calculatorul, să nu privim la nici un fel de ecran cu trei ore înainte de a adormi.
Să nu bem nimic care conține cafeină cu cel puțin 10 ore înainte de a merge la culcare. Continuă lectura →
Ne-am gândit să întrebăm comunitatea de cititori de pe Instagram cu ce cuvinte asociază cel mai mult biblioteca și ca rezultat am obținut cuvintele de mai jos. Primele cuvinte sunt cele care au fost scrise cel mai des de cititori.
Nimic din ceea ce știam despre iarnă nu are legătură cu infernul alb prin care mă târăsc șchiopătând, ascultând în căști muzică sau teatru radiofonic ca să alung gândurile negre. Noroc, că după o vreme, încep durerile și la piciorul stâng. Acum merg ceva mai echilibrat. Sunt un pinguin roșu, într-un costum ridicol ca de cosmonaut, inventat de cei de la Marmot pentru temperaturi extreme. Continuă lectura →
„E de o mie de ori mai bună decât Bărbaţii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus”, s-a spus despre această carte socotită „clasică”. Se pare că de la prima ediţie a salvat sute de mii de căsnicii din toata lumea. Iubirea, cred autorii acestei cărti intitulate, cu un joc de cuvinte intraductibil în româneşte, The Making of Love, este de fapt o construcţie. Construcţia în doi a iubirii va fi mai puţin anevoioasă dacă ne vom lăsa ghidaţi de autorii acestui bestseller.
În capitolul „De ce alegem pe cine alegem” găsim întrebările: De ce alegem ca partener această persoană, şi nu alta? Ce ne atrage la o persoană şi nu ne atrage la alta? De ce merită să continui cu o anume persoană? Apoi după întrebarea: Cu cine mă căsătoresc?, citim: Această idee surprinzătoare câştigă teren printre cercetătorii cuplului din întreaga lume. Teoria începe prin a atrage atenţia asupra faptului că atracţia este, în mare măsură, o chestiune inconştientă. Nu ştim de ce e aşa, dar suntem atraşi de o persoană anume. Motivul este că funcţionăm pe «pilot automat» şi ne atrag atât trăsăturile invizibile, cât şi cele evidente. Astfel, oameni care diferă la suprafaţă, dar sunt foarte asemănători în profunzime, vor fi inexorabil atraşi în relaţii de cuplu.
E posibil ca anumite trăsături vizibile sau invizibile la un partener, ele să existe şi în structura celuilalt partener. Uneori ne e greu să trăim cu partenerul pentru că ne e greu să trăim cu noi înşine. „Cum se poate asta? În copilărie, pe măsură ce creştem, o bună parte din dezvoltarea personalităţii noastre nu se petrece, din păcate, în sens pozitiv, ci prin anihilarea anumitor facultăţi.
De exemplu, mintea ascuţită, intuiţia rafinată, capacitatea de concentrare, spontaneitatea şi căldura nostră s-au dovedit, poate, mai mult decât puteau «înghiţi» adulţii din jur. În lumea modernă, creşterea copiilor înseamnă «decapitarea» multora dintre aptitudinile noastre naturale, iar calităţile copiilor sunt literalmente defăimate: ni s-a spus că suntem enervanţi, neascultători, neastâmpăraţi, insistenţi şi aşa mai departe.
Apoi devenim nişte adulţi care, în diverse feluri, şi-au anihilat anumite aspecte ale capacităţii de a gândi, a simţi, a acţiona. De exemplu, erai pesemne un artist, un muzician, un dansator şi un actor mai bun la patru ani decât la 24! (E interesant că cineva care a fost mai puţin «anihilat» decât media, şi care e expresiv şi vibrant, este descris ca având «o personalitate puternică». Dar toţi avem o personalitate puternică, numai că, la majoritatea, ea a devenit ascunsă şi reprimată.)
De obicei, căutarea partenerului începe tocmai la vârsta la care suntem cel mai puternic afectaţi. Când ne căutăm partenerul potrivit, căutăm în mare măsură inconştient, să ne echilibrăm, identificând pe cineva încă «activ» în zonele în care noi am fost anihilaţi.”
Suntem atraşi de anumiţi oameni pentru că au activate anumite calităţi pe care şi noi le posedăm, dar numai în stare latentă. Dacă admiri foarte tare pe cineva, asta se întâmplă pentru că ai şi tu capacitatea de a fi acea persoană, ceea ce crează acel dor fierbinte numit admiraţie. Dacă acest potenţial nu l-ai regăsi latent în tine, nici măcar n-ai observa calităţile persoanei _ sau le-ai ignora. Când suntem atraşi de o anume calitate în persoana pe care o iubim, trebuie să înţelegem că şi noi putem activa acea calitate în noi înşine. Când criticăm o greşeală a partenerului, trebuie să ne dăm seama că şi noi facem aceeaşi greşeală _ exprimată, poate, în alte moduri.
Întemeierea unei familii este modul ideal de a învăţa să iubeşti. Iubindu-ne copiii, jucându-ne cu ei, făcându-i să râdă fericiţi, ne vindecăm propriile răni de copii neiubiţi şi redescoperim fericirea.
Steve şi Shaaron Biddulph sunt cei mai cunoscuţi terapeuţi de familie din Australia. Sunt renumiţi pentru combinaţia de onestitate, umor şi simţ practic cu care abordează, în cărţi şi în conferinţe ţinute peste tot în lume, problema educaţiei copiilor sau a comunicării în cadrul cuplului şi familiei. Împreună cu soţia sa Shaaron sau singur, Steve Biddulph a publicat, pe lângă Iubirea se construieşte în doi, The Secret of Happy Children, More Secrets of Happy Children, Manhood, Raising Boys şi multe alte titluri.
Până în prezent, cărţile cuplului de terapeuţi australieni au fost traduse în 27 de limbi şi vândute în peste patru milioane de exemplare, iar audienţa conferinţelor internaţionale ale lui Steve s-a ridicat la 100 000 de persoane. Familia Biddulph locuieşte în New South Wales, Coasta de Nord, într-una dintre faimoasele păduri ale regiunii.
Primele proiecte ale elicopterului și ale aeronavelor, Botezatu le-a realizat în Imperiul Țarist, dar revoluția din 1917 l-a forțat să părăsească țara și să întrerupă finisarea proiectului. În 1918 a fost invitat să lucreze în calitate de expert în cadrul NASA din SUA, precum și să țină cursuri la Institutul de Tehnologie din Massachusetts și Universitatea Columbia.
Arderea cărţilor a fost un fenomen frecvent în Europa de la inchiziţie şi până în prezent. Multe regimuri au încercat sa înlăture scrierile subversive prin distrugerea în public a cărţilor interzise şi prin pedepsirea celor care le scriu, le tipăresc şi le citesc.
Îndemnul de ardere a cărţilor a fost făcut de mai multe ori de-a lungul secolului XX. Serviciul Poştal al Statelor Unite a ars exemplare ale cărții „Ulise” de James Joyce în anii 1920. Arderea cărţilor de către nazişti, orchestrată de-al Treilea Rcich începând din 1933, a avut ca scop purificarea culturii germane prin înlăturarea autorilor evrei, dar şi a tuturor influenţelor străine, precum şi de literatura pacifistă şi decadentă a Republicii de la Weimar.
De la apariție, Alchimistul a fost tradus în 80 de limbi, a stabilit recorduri absolute de vânzări și a schimbat nenumărate vieți. Află mai jos incredibila poveste a romanului „Alchimistul” relatată de autorul Paulo Coelho la aniversarea a 25 de ani de la lansarea cărții.
„Acum 25 de ani, când a fost publicat pentru prima dată în Brazilia, ţara mea natală, nimeni nu i-a dat vreo importanţă Alchimistului. Un librar din nord-estul ţării mi-a spus că în prima săptămână de la lansare a fost cumpărat un singur exemplar. Au mai trecut apoi şase luni până să vândă al doilea exemplar, iar cumpărătorul era acelaşi! Şi cine ştie cât timp a mai trecut până să vândă a treia carte!
Până la sfârşitul anului, tuturor le era limpede că Alchimistul nu merge. Editorul meu a hotărât să scape de mine şi a reziliat contractul. S-a spălat pe mâini şi mi-a pus practic cartea în braţe. Aveam 41 de ani şi eram disperat.
Dar niciodată nu mi-am pierdut credinţa în cartea pe care am scris-o şi nici nu mi-am abandonat viziunea. De ce? Pentru că toată fiinţa mea, inima şi sufletul, era în paginile acelea, iar eu trăiam acea metaforă. Un om porneşte la drum, având în minte un loc plin de frumuseţe şi magie, în căutarea unei comori necunoscute. La sfârşitul călătoriei sale, îşi dă seama că în tot acest timp comoara a fost cu el. Eu mi-am urmat Legenda Personală, şi comoara mea a fost darul de a scrie. Şi am vrut să împart această comoară cu toată lumea. Continuă lectura →
