La fel cum oamenii creează cărți, cărțile creează oameni. Pe tine ce cărți te-au creat?

Rendham-The-Modern-House-lounge

Cartea nu e o necesitate, la un moment dat ea poate deveni chiar un consumator inutil de timp şi energie, iată de ce întâlnim atâţia oameni care trăiesc confortabil fără a citi, dar care se impun, fac carieră, devin importanţi în mediul lor.

Natura ne-a înzestrat cu instincte, emoţii şi mecanisme cognitive care ne permit să facem politică şi business, să fim activi social şi să obţinem resursele necesare. A te baza doar pe intuiţie, experienţă şi şarm poate fi deci suficient ca să îţi ridici o avere, să obţii un loc în viaţă şi să te bucuri de succes. Oamenii au făcut asta de milenii, în lipsa cărţilor. Mulţi o fac şi acum, există atâtea exemple.

Continuă lectura

Anunțuri

Dorian Furtună despre echilibru și manipulare. Fragment din cartea „Cugetările unui (ne)cunoscut”

Dorian Furtuna

Dorian Furtună alături de biblioteca personală

Cuvântul anului 2016 a fost „post-truth“ (cum ar fi dincolo de adevăr”, fără el) – o expresie care reflectă acele circumstanţe, când emoţiile şi impresiile personale prevalează asupra argumentelor raţionale şi a factologiei.

E vorba de o epocă nouă, când populismul triumfă asupra mesajelor politice pertinente, pseudoştiinţa recucereşte minţile celor mulţi, iar fundamentalismul religios are mai mulţi adepţi decât scepticismul sănătos. Continuă lectura

Dorian Furtună despre educație și BAC. Fragment din cartea „Cugetările unui (ne)cunoscut”

Dorian Furtună„Cugetările unui (ne)cunoscut”

Cartea „Cugetările unui (ne)cunoscut” de Dorian Furtună. Fotografie de Galia Canțîr

În fiecare an, la început de vară, sărmanii liceeni trec prin stresul cel mare al vieţii lor june, încercând să dea examenele de BAC. Este exact perioada când presa şi publicul îşi amintesc despre cât de „leneşi” şi „nepregătiţi” sunt elevii din zilele noastre.

În realitate, BAC-ul este oglinda în care societatea noastră se vede pe sine. Rezultatele BAC-ului sunt o diagnoză a celor maturi, nu a celor de pe băncile şcolii.

Dacă iei o imagine originală, o pui într-un aparat Xerox şi faci mai multe copii, care arată prost, cine e de vină? Imaginea originală, aparatul sau copiile? Dacă iei din societate nişte copii, îi treci printr-un sistem educaţional şi îi scoţi de acolo neinstruiţi, cine e de vină? Societatea, sistemul sau copiii? Copiile şi copiii sunt nevinovaţi. Ei sunt o reproducţie a originalului şi a societăţii, sunt un produs al sistemului de fabricaţie. Continuă lectura